Moartea nu ia note proaste
(La muerte no saca malas notas)
Cel puţin cinci elevi, din câți am avut până acum, au murit.
Cinci. În împrejurări diferite şi la vârste ce nu depăşeau 25 de ani. O fată a căzut în baie şi părinţii au găsit-o moartă. Alta s-a prăbuşit în gol de la etaj. Un băiat a avut leucemie. Altul a ajuns un drogat, suflet rătăcit. Al treilea s-a omorât cu motocicleta. Ultimul e un băiat care a suferit de o boală incurabilă, cancer sau ceva asemănător. Am agăţat poza lui în cancelarie. Fiecare aducea în discuţie câte ceva, cum a fost, ce a făcut. O colegă nu îşi amintea nicio performanţă deosebită. Din fericire, nimeni nu i-a răspuns.
Nu-mi amintesc să le fi dat vreo notă iremediabilă. Slavă Domnului! Moartea le-a răpit, în mod nedrept şi prea devreme, șansa de a demonstra de ce erau în stare cu adevărat.