(La muerte no saca malas notas)

Cel puţin cinci elevi, din  câți am avut până acum, au murit.

Cinci. În împrejurări diferite şi la vârste ce nu depăşeau 25 de ani. O fată a căzut în baie şi părinţii au găsit-o moartă. Alta s-a prăbuşit în gol de la etaj. Un băiat a avut leucemie. Altul a ajuns drogat, suflet rătăcit. Al treilea s-a omorât cu motocicleta. Ultimul e un băiat care a suferit de o boală incurabilă, cancer sau ceva asemănător. Am agăţat poza lui în cancelarie. Fiecare aducea în discuţie câte ceva, cum a fost, ce a făcut. O colegă nu îşi amintea nicio performanţă deosebită. Din fericire, nimeni nu i-a răspuns.

Nu-mi amintesc să le fi dat vreo notă iremediabilă. Slavă Domnului! Moartea le-a răpit, în mod nedrept şi prea devreme, şansa de a demonstra de ce erau în stare cu adevărat.