Cine în România zilelor noastre nu a păţit ca mine?
M-am dus zilele trecute la compania de telefonie mobilă Telefonul Meu Ieftin. Aveam câteva nelămuriri legate de factură. Cum am intrat pe uşă, o angajată, cu un zâmbet până la urechi, m-a întrebat dacă mi-am luat tableta. Aştia să preocupă pentru sănătatea mea, m-am gândit. Au grijă să-mi iau medicamentele la timp. Creierul, când dă peste o inepţie, face un efort ca să o rezolve din mers până realizează ce este de fapt.
Telefonul Meu Ieftin demult nu mai trimite facturi prin poştă. Trimite doar un mesaj telefonic: Aveţi de plată suma de… Atât. Ca să vezi cât ai vorbit, să-ţi faci o idee despre costuri, mă rog, ca orice om, trebuie să-ţi înregistrezi cu pixul ora într-un carneţel, ce m-a şi sfătuit o angajată de la Telefonul Meu Ieftin, sau să-ţi faci cont pe Telefonul Meu ieftin, Factura mea. După cum vedeţi, totul este la posesiv, totul este al meu, îmi aparţine, doar banii sunt ai lor.
De ce nu vă faceţi cont pe Telefonul Meu ieftin, Factura mea?, m-a întrebat angajatul care se ocupa de facturi. E uşor.
Euşoru’ ăsta mă scoate din minţi. Toţi cei care nu au ajuns la o vârstă ne spun celor care au trecut deja de ea că ceea ce se pricep să facă ei e uşor. Adică să stai toată ziua pe un scaun rotitor, să apeşi nişte taste şi să deschizi conturi. Fă şi tu uşor ce face chirurgul, profesorul, du-te şi mulge uşor o vacă, sapă uşor o grădină sau repară, tot uşor, un camion. În fine.
Aşa că l-am rugat frumos pe angajat să mă ajute să-mi fac uşor cont pe Telefonul Meu ieftin, Factura mea. Euşoru’ a durat cam 10 minute.
Ce credeţi că mi-a spus când a apărut în sfârşit factura? Aveţi reduceri de 71 de lei. Probabil că asta aţi vrut să vedeţi.
Ştia dinainte ce vroiam eu să văd.
Strategie beton, iertaţi-mi exprimarea. Totul ce-mi oferă ei, tabletă, reduceri, puncte de loialitate, este în avantajul meu. Nu trebuie decât să accept bucuros si să mă duc mulțumit acasă.
– Nu mă interesează reducerile. Vreau să ştiu de ce abonamentul meu este 22,52 (adică 5 euro) de lei şi nu 2 euro 60 cum, ştiam eu că îl am.
Angajatul s-a blocat şi el, s-a scuzat şi mi-a destăinuit că acela nu era departamentul lui şi nu ştie.
Apropo de reduceri. Ăştia de la Telefonul Meu ieftin, ca să pară ieftin, îţi afişează grămezi de avantaje, toate cu semnul minus în fată, reduceri peste reduceri, puncte cadou ca să fii fericit că nu plăteşti 300 de lei în loc de o sută.
A doua zi, cu buletinul în dinţi, m-am prezentat la sediul central al Telefonului Meu ieftin. În incintă eram trei speriaţi şi şase angajaţi care ne obligau să luăm bilet de ordine. Mi-am luat şi după 2 secunde m-au chemat. Ca să nu ne aglomerăm prea tare am fost distribuiţi în trei colţuri ale încăperii, la o distanţă considerabilă unul de altul.
Angajatul a fost de data aceasta o angajată care, văzând că ce spun eu are logică mi-a declarat că nici ea nu pricepe nimic şi, dacă vreau, pot să fac o zizisare, mă scuzaţi, am vrut să spun sesizare.
– Pe cine zezisez?
– Pe Domnul Director
Înainte să o înregistreze a încercat totuşi să mă facă să renunţ la plângerea mea. Din asta am dedus că Telefonul Meu ieftin îşi mustrează angajaţii care nu sunt suficient de convingători în ce priveşte politica de marketing a companiei.
A doua zi am fost sunat. După voce parea o angajată cu vechime, împăciuitoare şi dornică să-şi facă bine treaba. Temele nu prea şi le făcuse bine nici ea. I-am derutat puţin bunele intenţii când i-am spus să verifice mai întâi tipul de abonament pe care îl aveam şi vorbim după aceea. Peste 10 minute m-a sunat din nou. Mi-a confirmat ce ştiam şi eu iar cu ocazia aceasta am aflat că Telefonul Meu ieftin mi-a schimbat, fără să mă întrebe sau să mă anunţe, măcar, abonamentul meu mai ieftin cu unul mai scump. Draci!, normal. Doamna de dincolo de fir şi-a exprimat părerea de rău: nu ea era răspunzătoare pentru abuzul altui angajat. Colegi, colegi dar fiecare cu abuzul lui. Important este ca Telefonul Meu ieftin să nu iasă în pierdere.
Până la urmă am ajuns la un soi de înţelegere: eu nu-mi luam bagajele iar ei îmi ofereau un alt abonament, de data aceasta cu acordul meu. Am schimbat albul pe bej, ca să zi aşa. Cel mai bine ar fi fost să-i dau dracului dar cine în ziua de azi mai poate renunţa la telefonul lui ieftin.
A, mai era ceva. Capitalizmul nu garantează nici calitatea nici corectitudinea. Banii însă ţi-i ia sigur şi înainte.