Cum este posibil ca un mediu atât de vioi, plin de copii, cum este școala să fie plictisitor, lipsit de farmec? Ce trebuie să facem ca să atragem copiii?
Poate în primul rînd să ținem cont de un lucru: copilul nu are stare. El nu poate sta, ca un om mare, lipit de un scaun, și să scrie o oră întreagă. El, prin natura lui de copil, este în continuă fierbere. Copilul trebuie să acționeze, să vadă, să pipăie, să rupă, să facă bucăți și să construiască la loc. Iar noi îi ținem în bănci, pe scaune și îi punem să scrie ore în șir ceva ce pentru ei nu are nicio legătură cu viața. Zi de zi le sedăm spiritul, le omorâm intelectul. Îi prostim?
Ce ai făcut azi la școală? Bine, sau nimic deosebit sau, am scris, sau… etc. Parcă aștepți uneori exclamații de bucurie, am aflat, am descoperit sau, în limbajul lor, ce tare!, smecher!
Când eram eu elev, la chimie vedeam explozii, inofensive, desigur; vedeam cum apa se face vin iar vinul apă; făceam din monede vechi de peste o sută de ani monede noi și strălucitoare; studiam natriul, pilitura de magneziu, praful de fosfor roșu. La fizică uneam circuite, măsuram intensitatea și tensiunea curentului. La astronomie –da, noi cu 30 de ani în urmă făceam astronomie- aveam hărți stelare pentru lucrări practice iar în zilele senine de iarnă priveam printr-un telescop mare luna, planetele și sateliții. La biologie studiam, la microscop, parameciul. Mai aveam și ore de pregătire militară la care învățam să folosim o mască de protecție contra gazelor, să demontăm și să montăm la loc AKM-ul (arma de asalt Kalashnikov), să activăm o grenadă. Tot la școală am învățat să conduc un camion și am dat examenul pentru carnet de șofer. Am învățat să joc tenis de masă, baschet și fotbal. Nu eram nici în Europa, nici în secolul XXI.
Școala românească la ora actuală nu produce oameni utili nici pentru societate, nici pentru ei înșiși. Școala românească nu produce nimic, doar chinuie niște copii și niște profesori. Școala românească este scoasă din circuitul competiției, nu apreciază munca dascălului, singurul care încearcă să facă ordine în tot acest haos, și nu stimulează deloc copilul. În lipsa unei baze economice solide, competiția a fost înlocuită, deocamdată, cu agitația iar școlile se bat pentru un procent bun la examene.
Utilitatea școlii să măsoară nu într-un număr mare de elevi și studenți cu diplome, ci în locuri de muncă sigure și suficient de bine remunerate. Prin urmare, trebuie să creăm necesitatea de a învăța, de a face școală iar acest lucru îl vom reuși doar dacă studiul va avea un farmec. Da, e interesant, îmi place, deci îmi poate fi chiar util.